Untitled.

Ti s-a intamplat vreodata sa te intrebi ce simt cei din jurul tau?..
Daca sunt veseli sau tristi?.. Daca li s-a intamplat de curand ceva ce le-a schimbat viata pe termen nelimitat sau daca pur si simplu au uitat sa traiasca?..
Vad zilnic oameni "normali".. Pentru mine, oamenii normali, sunt acele persoane care nu au pe fata nici un zambet.. Dar nici o lacrima in coltul ochiului.. Oare cum isi exteriorizeaza ei sentimentele? Isi pot ascunde atat de bine tristetea ce le-a distrus sufletul? Sau, din contra, fericirea ce le inunda sufletul?
Oare sunt singura care atunci cand tristetea umple paharul ii vine sa urle, sa plece, sa evadeze?
Sau doar nu stiu sa ma ascund destul de bine?..
Momentan.. Sunt confuza.. Dar, pentru prima data, SPER.. Pentru ca, cineva mi-a spus ca "maine poate fi prea tarziu"..






Multumesc, Liviu >:D<.

Imi e dor..

Imi e dor de discutiile noastre interminabile..

Imi e dor sa ma apuce dimineata discutand cu tine despre orice.. Sa aberam cat ne tine mintea.. Sa radem..

Imi e dor de tot ceea ce am fost odata.. Si probabil n'o sa mai fim.. Pentru ca vietile noastre se intreapta in sensuri diferite.. Si drumurile nu se vor intersecta, probabil, niciodata..

Imi e dor sa'mi spui cat sunt de prostuta uneori.. Sa ma faci sa rad.. Sau chiar sa plang.. Pentru ca pana si lacrimile erau dulci.. Cand era vorba de tine..

Imi e dor.. Sa'ti fie dor de surasul meu inocent.. Si de ochii mei limpezi.. De copil..

Imi e dor sa ne facem planuri.. Sa ne gandimla viitor.. Ca si cum noi am comanda totul.. De la reactii si sentimente.. Pana la fapte.. Dar nu, nu controlam sentimentele.. Nu poti comanda inimii.. Si e nedrept.. Pentru ca uneori mi'ar fi placut sa pot sa'i comand.. Sa inceteze sa'i mai fie dor..

Imi e dor sa te cert.. Sa te ajut.. Sa te invat.. Si invers..

Imi e dor sa'ti spun cat imi este de teama uneori.. Si sa incerci sa ma calmezi..

Imi e dor de tot.. De tine.. De mine.. De noi..

Dar trebuie sa uit.. Si sa merg mai departe.. Chiar daca imi e dor..

Ruj rosu..

De ce tocmai acest titlu pentru blog?..
Pentru ca fiecare femeie are un simbol al increderii in sine.. Si al feminitatii sale.. Un obiect, o carte.. Ce ne da puterea sa continuam indiferent de obstacol..
Asa a facut si Geralyn Lucas la aflarea diagnosticului sau.. Cancer.. Cel mai cutremurator cuvant.. Dar a invatat sa se bazeze pe familie, prieteni.. Si nu in ultimul rand.. Pe rujul sau rosu..
Un film ce merita vizionat..
"Why I wore red lipstick on my masectomy" (2006).

De ce? Pentru ca e 3:16

Pentru ca e ora 3:16.. Si somnl lipseste cu desavarsire.. Si pentru ca mii de ganduri imi roiesc acum prin minte.. Ca un roi de albine ce cauta floarea potrivita..
Pentru ca ma aflu in impas..
Pentru ca imi lipseste zambetul inocent.. Si senin..
Pentru ca sunt dezamagita..
Pentru ca regret vorbele spuse la intamplare..
Pentru ca inca sper.. Dar nu stiu la ce..
Pentru ca lacrimile inca mai cad..
Pentru ca inca fac fata..
Si nu in ultimul rand.. Pentru ca e 3:16 dimineata..